04 aprilie 2013

De ce nu voi mai calca niciodata in Public House


Imi doream de foarte mult timp sa ajung in restaurantul Public House din Bucuresti, situat in apropiere de Piata Muncii despre care citisem in mai multe randuri ca este foarte primitor, muzica buna, programe de karaoke si atmosfera pe masura.

Intr-un final am reusit, asa ca in seara zilei de miercuri, 3 aprilie, am decis impreuna cu cativa prieteni sa mergem acolo.

Odata ajunsi am intrat si am fost prima oara izbiti de un puternic fum de tigara total necaracteristic unui "restaurant" - asa cum se si recomanda "Public House".

Am intrebat din curiozitate pe unul dintre baietii de acolo daca nu exista si o incapere pentru nefumatori si mi s-a spus ca nu dispun de asa ceva. In fine, am luat loc la una din mese si ne-am vazut de ale noastre.

La putin timp, acelasi baiat care m-a informat ca nu exista o incapere pentru nefumatori vine la masa noastra si ne intreaba daca nu vrem ceva de baut pentru inceput. Comandam, dar ii spun ca mai asteptam pe cineva sa vina. Intre timp ne aduce bauturile.

La catva timp sosesc si amicii nostri. Revine acelasi baiat si ne intreaba daca ne-am hotarat si pentru mancare. Ii spun ca doar ce au sosit si colegii si ca ii multumesc, dar trebuie sa consulte si ei meniul, dar pentru inceput comanda ceva de baut. Aduce bauturile.

Pana aici, nimic special. Noi ne vedem de ale noastre - mai ales ca nu ne mai intalnisem de catva timp si, probabil luati de valul discutiilor, constatam la un moment dat ca respectivul nu mai venea sa ne ia comanda.

In cele din urma o face. Ne-am hotarat fiecare dintre noi la cate ceva. Eu am avut pofta de pizza, asa ca am ales specialitatea casei (cu de toate!), care costa in jur de 20 de lei. Avea de toate. Ce sa mai, era speciala!

Si ne punem din nou pe discutat. Trec 15-20-30 - aproape 40 de minute si mancarea nu este gata. Cu precizarea ca nu era deloc aglomerat. Erau probabil cinci-sase mese ocupate, dar la care nu se manca.

Intr-un final ajunge. Vine si pizza mea speciala. Arata ciudat. Mirosea ciudat. 

Ma uit la ea, o studiez, o gust. Bleah! 

Mie-mi place ca orice pizza care se recomanda speciala, rustica, traditionala sa aiba o urma de carnaciori. Iar in meniu varianta speciala de pizza le avea pe toate. Dar in farfuria mea lipseau.

Ce-au facut? Au inlocuit ingredientele.

Ii fac semn baiatului de pe salon. Vine si ii cer lamuriri.

- "Am cerut o pizza speciala dar vad ca lipseste o parte din ingredientele din meniu".
- "Da, haideti ca intreb baietii".

Se duce, vorbeste cu ei si revine.

- "Da, aveti dreptate. Din pacate nu mai avem toate ingredientele pentru pizza, dar au inlocuit ei carnaciorii si salamul picant cu muschi tiganesc".
- "Pai bun, dar eu nu trebuia sa stiu ca urmeaza sa imi dati altceva?", intreb eu.
- "Ba da, insa din pacate acum nu avem toate ingredientele si am incercat sa gasim o alternativa".
- Da, dar muschiul tiganesc nu are un gust bun. In plus nu se potriveste aici. Iar in acest caz, cand ati facut rabat la majoritatea ingredientelor, banuiesc ca voi plati si mai putin pentru o altfel de pizza", intreb eu mirat.
- Nu, pretul este acelasi. Daca vreti va pot aduce alta pizza. Dar deja vad ca ati inceput sa mancati din ea, asa ca nu stiu (...)". Tacere tampa!

Imi venea sa ii zic sa imi aduca alta pizza, dar pe moment m-am temut ca nu cumva sa le vina alte idei si sa imi aduca cine stie ce minuni. I-am zis ca nu e cazul.

Daca as fi fost eu in aceeasi situatie as fi zis, dar si cei cu care am mers impreuna si au comandat paste s-au plans ca au un gust de "parca ar fi iesit din mana unui om care face pentru prima oara asa ceva".

Concluzia?

- servicii de foarte proasta calitate;
- personal sfidator si arogant;
- bucatarie slaba;
- lipsa unei incinte pentru nefumatori;
- aer inchis - mult tutun;


Cu alte cuvinte - NU RECOMAND! Feriti-va de restaurantul Public House din zona Piata Muncii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu