30 ianuarie 2015

Impresii din restaurantul La Placinte: stiu moldovenii sa gateasca?



Am reinceput de curand sa circul cu autobuzul ,din comoditate. Si daca tot bat drumul zilnic pe soseaua Stefan cel Mare mi-a iesit in ochi restaurantul La Placinte de pe bulevard. Un loc care in timpul zilei nu spune nimic, dar seara este foarte frumos luminat si populat. Si m-a starnit sa aflu de ce este atat de plin, desi are preturi ceva mai piperate decat un restaurant obisnuit din Bucuresti.






La Placinte este business-ul unui om de afaceri moldovean, chiar din Chisinau, care de aproximativ un an de zile a deschis mai multe localuri in Capitala –multe in centru, dar si in cartiere. Le-am vazut prin oras, dar nu le-am dat atentie prea multa. Pe cel de pe Stefan cel Mare, insa, l-am remarcat usor.
Ne-a placut La Placinte! Atmosfera placuta, servire buna, mancare pe masura! Raspunsul la intrebare este ca da, moldovenii stiu sa gateasca!



Dupa ce am studiat meniul, care este destul de stufos, ne-am hotarat fiecare asupra unor preparate din carne. Eu am ales frigarui de pui invelite in bacon, cu piure si salata asortata cu mar ras (cca. 25 lei) iar Ana a vrut un piept de pui invelit in cascaval cu piure si vanata (tot cca. 25 lei). Pe langa cele doua preparate am luat si cate un pahar de vin al casei – care a fost extrem de parfumat si aromat, pentru care am platit numai 7 lei / pahar. Vinul chiar ne-a placut! La final ne-am indulcit cu papanasi. Eu mai putin, ca erau cu gogosi, dar nu am rezistat tentatiei. Sincer sa fiu nu am mai vazut astfel de papanasi.



Ne-a placut foarte mult si mancarea, dar si atmosfera cu tot cu decorul si ambianta traditionaliste. Pentru cele 1 – 2 ore petrecute in local m-am simtit parca undeva intr-o zona a Moldovei unde obiceiurile culinare sunt ridicate la rang de arta. Pe pereti erau desene diverse pe teme legate de viata la tara, muzica in difuzoare era de-a zonei (am auzit chiar si Zdob si Zdub, ceea ce mi s-a parut foarte ok).



Restaurantul era plin la ora la care am mers, iar acolo am regasit de la oameni de afaceri la costum care se relaxau dupa program pana la tineri veniti sa mai impartaseasca d-ale cotidianului.



Chelnerii au fost amabili pe parcursul intregii sederi, iar la solicitarea unui contact al celor care administreaza lantul de restaurante acestia s-au aratat foarte deschisi sa ma puna in legatura cu acestia.

Mare plus ca la final, dupa plata consumatiei, ne-au rugat sa ii asteptam sa ne dea si bonul fiscal.


Tot ce sper este sa nu cada in pacatul in care multe lanturi si business-uri cad si anume ca dupa o perioada sa devina neseriosi. Este nevoie de servicii si servire de calitate pentru ca un business sa mearga si sa isi castige clientii corect. Ma gandesc ca pana la urma asta e si scopul unei afaceri, nu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu